Mănăstirea Sihla

Drumul cel mai greu și cel mai frumos din împrejurimi. Doisprezece kilometri pe un drum forestier care se cere străbătut încet — oprește, ascultă, apoi pleacă mai departe.

Schit mic, construit pe stânci în secolul XVII, ascuns într-o pădure deasă pe care nimeni n-a tăiat-o vreodată. Aici se află Peștera Sfintei Teodora — sihastra care a trăit ultimii zece ani ai vieții în izolare totală, hrănindu-se cu rădăcini și aducându-i porumbeii pâinea în cioc, după legendă.

Liniștea aici e altă scară: nu auzi nici păsările. Recomandăm vizita după Văratec sau Agapia, ca un fel de descreșterea zgomotului — mănăstirea mare, apoi cea mijlocie, apoi sihastria. Pentru încălțăminte bună e nevoie.